Noutati

02 Feb 2018

Fundătura guvernanţei decorative

Autor: Radu Craciun

Intr-o economie globalizata, puterea economica si chiar geopolitica a tarilor depinde intr-o mare masura de vocatia companiilor locale de a investi si de a se extinde in tari terte. Sigur ca la prima vedere cele mai avantajate par sa fie tarile bogate, care au acumulat suficient de multa avutie care sa le permita sa o puna la treaba si pe alte meridiane. Subiectul este insa mai complex de atat.

Deoarece capacitatea de a se extinde a companiilor unei tari si abilitatea acestora de a face fata unui mediu de afaceri diferit de cel autohton, cateodata chiar advers, se construieste mai intai in propria tara printr-o inalta calitate a procesului de guvernanta corporativa. Pentru ca, de la un punct incolo, oricat de buni tehnicieni ar fi angajatii, sau oricat de indestulatoare ar fi resursele, sau oricat de competitive produsele, nu poti face saltul ca si companie la nivel regional fara a trece la nivelul urmator al guvernantei corporative.

Lipsa vocatiei internationale a firmelor romanesti nu este intamplatoare. Si nici nu este consecinta unei conspiratii internationale. Ea spune mai degraba ceva despre lipsa de confort pe care conducatorii companiilor romanesti o au atunci cand vine vorba de extinderi transfrontaliere. Intr-un fel normal. Astfel de decizii nu sunt usor de luat, deoarece presupun asigurarea de resurse si asumarea de riscuri. Tocmai de aceea astfel de decizii necesita o structura de guvernanta a firmelor extrem de articulata, dar care in Romania lipseste de cele mai multe ori.
Din pacate, Romania are o lunga traditie de firme de stat conduse lamentabil si aduse intr-o situatie financiara dificila sau mult mai proasta decat potentialul real al companiei. Din nou, nu strainii le-au pus pe butuci, ci noi insine. In astfel de companii, Consiliile de Administratie (CA) au fost privite mai degraba ca sinecuri pentru cei conectati politic, fiind „mobilate” de prea putine ori cu profesionisti cu competente diverse, dar relevante. In aceste conditii, conducerea executiva a companiilor nu a regasit in propriul CA cutia de rezonanta in care sa isi valideze ideile si impreuna cu care sa creioneze o gandire pe termen lung. In consecinta si obiectivele conducerii executive s-au ridicat mult prea rar la rangul de „strategice”, ramanand de multe ori la nivel de „tactice”: supravietuirea companiei de pe o zi pe alta si propriul buzunar.


Detalii: "Fundătura guvernanţei decorative"


Ultima actualizare: 22 Februarie 2018 14:56:15